Bună, dragi mei!
Deși nu am mai scri de muuuuult, datorită unor schimbări mari din viața mea, să știți că v-am purtat în inima mea și m-am gândit la voi…
Pentru că totuși dragostea se și arată, iată-mă postând o nouă poveste pentru voi, una foarte draga sufletului meu.
Este povestea unui băiat pe nume Flavius.
Plecarea stăpânului
Stăpânul lui a plecat și nimeni nu știa de ce. A fost foarte interesantă plecarea lui neașteptată. Slujitorii au început să vorbească despre asta. Nu știau multe, dar ceva se știa cu siguranță, că va lipsi mult timp.
Stăpânul a lăsat instrucțiuni clare despre animale, despre recolte, despre conducerea casei. Fiecare slujitor știa clar ce are de făcut, iar stăpânul se aștepta ca atât timp cât el este plecat fiecare să își continuie slujba cu credincioșie.
A plecat într-o însorită dimineața de primăvară, spunând: mă voi întoarce în curând și va voi plăti pentru munca voastră. În timp ce slujitori îl priveau cum se îndepărtează coborând în vale, aveau sentimente mixte. Pe de-o parte era un stăpân cinstit și bun, de aceea îl respectat pentru acceasta, dar nu accepta lenevia și aștepta de la slujitorii lui ca să îndeplinească cu bine toate slujbele pe care le primeau de făcut. Deci erau câtiva dintre slujitori care își doreau să doarma puțin mai mult. Administratorul era leneș și știau că nu îl va deranja foarte mult felul cum se vor face lucrurile.
Povestea lui Flavius
Un sigur slujitor a izbucnit în lacrimi, Flavius a fost născut sclav și a crescut în casa unui stăpân foarte dur.
Muncind prea mult, pe jumătate flămând și bătut cu brutalitate. Stăpânul lui actuală a trecut între o zi pe la casa fostului lui stăpân și l-a văzut întru-un colț zăcând cu trupul lui mic și plin de cicatrici și cu o față înspăimântată.
Flavius nu a putut niciodată să uite acea privire plină de compasiune care imediat a cerut ca copilul să fie cumpărat și care a plătit o sumă imensă pentru libertatea lui. Stăpânul lui cel nou a pus copilul tremurând pe calul lui și la mângâiat cu cuvinte blânde în timp ce au mers spre casă. Flavius deja îl iubea pe aceast stăpân al lui care la salvat.
Noua slujbă
Slujba lui era o slujbă umilă, matura curtea avea grijă de câinii de pază ai stăpânului și dormea lângă ușa principă a casei, în cazul în care niște calatori ar ajunge noaptea. El lucra din dragoste pentru stăpânul lui, iar bucuria vieții lui era să își slujească stăpânul și să fii aproape de el.
Așa că în timp ce stăpânul a dispărut în spatele dealurilor, Flavius a început să își ridice mânecile și s-a pus pe lucru cu așa o energie, încât bucătăreasa a început să râdă spunând: ha, oricine ar crede că stăpânul ar veni în seara aceasta înapoi! a râs ea.
Timpul chiar a trecut…
Timpul chiar a trecut foarte repede, oile au fost tunse, recoltele au fost recoltate, strugurii au fost storși.
Vara e aproape gata, des seara, Flavius se ducea la poalele dealurilor în răcoarea serii și se uita în depărtare doar în cazul în care stăpânul ar veni. Cu siguranță ar trebui să vină în curând.
În ultimele zile în camerele slujitorilor a început să fie multă ceartă și bârfa și nemulțumire și chiar se auzeau zvonuri că stăpânul ar fi murit. Numai Flavius a continuat să lucreze cu credincioșie. Copacii au început să se facă maro, portocali și galbeni, dar stăpânul tot nu a venit. Slujitorii au devenit foarte leneși, bețivi și fiecare o făcut doar ce a vrut.
Anunțul
Într-o zi sau făcut un anunț foarte interesant, administratorul i-a invitat pe toți la un banchet în sala cea mare. Poate, s-a gândit Flavius, poate va anunța întoarcerea stăpânului. A intrat în sala de banchet cu inima deschisă și cu un entuziasm foarte mare. S-a uitat în jur mirat de cât de încărcat erau mesele, două dintre oile stăpânului au fost tăiate și tot feluri de deserturi au fost pregătite.
Administratorul la bătut în masă, iar când a fost liniște a făcut un anunț. – Vești au ajuns la noi: stăpânul este mort, iar acest banchet este în cinstea mea pentru a mă sărbătorii ca noul vostru stăpân.
Nimeni nu la văzut pe micul Flavius care a fugit din cameră și s-a aruncat pe salteaua lui de paie de lângă ușa principală a casei și a plâns și a plâns până când nu am mai avut lacrimi să plângă. Mari și fioroșii câini de pază au venit la el și s-au ghemuit lângă el.
Gălăgia din sala de banchet a devenit din ce în ce mai mare pe măsură ce beția creștea. Flavius avut inima frântă știa căniciodată, niciodată nu va mai putea să mai slujească un alt stăpân.
Întoarcerea stăpânului
Dintr-odată câinii de mari de vânătoare au început să latre și au început să își ridice capetele în sus.
Flavius s-a ridicat și el și a încercat să audă, dar nu putea auzi decât țipetele și răsetele de oameni beți care veneau din sala de banchet. Dar de-odată câinii au sărit în picioare și au luat o la fugă spre poartă. În depărtare în lumina lunii s-a văzut o siluetă care mergea pe lângă calul lui.
Atunci Flavius a știut și el. A început să fugă rivind la stăpânul lui preaiubit cu inima prea plină pentru a putea vorbi. Stăpânul lui s-a uitat la fața lui scăldată în lacrimi și am întrebat: de ce doar tu mă întâmplini de bun venit acasă și ce e cu toată gălăgia aceasta pe care o aud? De ce sunt pornite luminile în sala de banchet? Și unde sunt toți ceilalți slujitorii?
– Ei țin un banchet stăpâne, au crezut că ești mort!
Când stăpânul a vorbit vocea lui a fost tristă: – Atunci de ce ești doar tu singur aici și nu la banchet?
Un slujitor devine fiu
Acolo sub lumina liniștită a lunii Flavius și am vărsat inimă înaintea stăpânului său. – Nu ai plătit tu un preț mare pentru mine stăpâne și mai făcut slujitorul tau? Și nu ai promis tu că te întorci înapoi? Cum aș putea să slujesc alt stăpân? Nu sunt eu slujitorul tău pentru totdeauna?
Pentru moment a crezut că unii unul dintre câini și-a pus nasul pe capul lui, dar apoi a realizat că mâna stăpânului său se odihnea pe părul lui.
– Nu Flavius, nu un slujitor, ci de acum un fiu, un fiu pentru totdeauna!
Copii, se pare că răul domnește în lume, dar Isus a promis că se va întoarce. Aduceți-vă aminte ce a spus:
Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan 14:3
El a mai spus: ”Vegheaţi dar, căci nu știţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” Matei 25:13
Flavius a fost gata să își întâmpine stăpânul, când a venit înapoi, căci el și-a continuat slujba cu credincioșie, chiar dacă în jurul lui toți slujitorii au devenit leneși și necredincioși. Imaginați-vă șocul lor când stăpânul lor a intrat în sala de banchet, atunci când ei s-au așteptat cel mai puțin.
Să trăim astăzi și în zilele ce vor urma știind că Domnul poate veni înapoi oricând.
Ești tu un slujitor credincios asemenea lui Flavius?
Abia aștept să aud răspunsul la întrebările pe care ți le-am pus mai sus. Îmi poți lăsa răspunsul tău la secțiunea de mai jos 🙂
De asemenea, dacă dorești să vorbești cu cineva, nu uita, noi suntem aici pentru tine!
Cu bucurie,
Oana și piticii voioși
