Bună copii!
Ce spuneți de o poveste cu vulturi?
Mă gândeam să vă spun povestea a doi vulturi tineri rămași singuri pentru o zi și peripețiile prin care aceștia au trecut.
Acești vulturi curajoși trăiau foarte sus, pe munții stâncoși printre copacii.
Acolo se afla un pin, un copac foarte înalt, ramurile lui se întindeau departe. În acel copac uriaș mama vultur a construit un cuib făcut din bețe.
Doi pui de vultur
Într-o zi doi pui sau născut, erau așa drăguți și pufoși, iar mama vultur mergea dincolo încoace să aducă mâncare puilor.
Pe unul dintre pui îl chema Șutz, iar pe celălalt îl chema Howell.
Acum Șutz era mai mare și de multe ori își împingea fratele pentru că el voia bucata cea mare de mâncare. Howell era mai mic și trece cu vederea comportamentul fratelui său. Primăvara s-a făcut vară și apoi a venit toamna.
Am învățat să zbor
La aproximativ zece săptămâni au învățat să zboare. Era așa de frumos să își întindă aripile și să zboare deasupra tuturor copacilor. La început a fost foarte înfricoșător să învețe să zboare, dar odată ce au învățat nu se mai puteau sătura. Le plăcea să concureze unul cu altul – cine poate zbura mai sus, mai rapid – se distrau de minune.
Lui Șutz îi plăcea să vâneze și a început să se uite după animăluțele care alergau jos pe pământ.
Casa lor din acel copac era așezată lângă un râu. Aceștia o vedeau de multe ori pe mama vultur care se scufunda în apă și cu ghearele ei prindea pești pe care îi aducea lor.
Copiii vultur însă nu fost învățați cum să facă aceasta. Văzând entuziasmul din ochii lor, mama vultur le-a spus: -Nu sunteți suficient de mari că să faceți aceasta! Dar într-o zi mama vultur nu a fost acasă, iar Șutz a zis: -Mama nu este acasă azi, deci mă duc să pescuiesc! Fratele vultur mai mic, Howell, a spus îngrozit: -Nu, mama a spus să nu facem asta, nu suntem destul de mari! Mândrul Șutz și-a scuturat penele și a zis: – O, sunt destul de puternic că să fac asta. Voi prinde un pește mare ca toți să ne bucurăm de el, apoi toți mă vor cunoaște ca ”Șutz marele pescar”. Dar Howell a continuat să zică: – Nu Șutz, nu fă asta!
Șutz cel mândru
Dis de dimineață, în ziua următoare, Șutz era așezat pe cea mai înaltă creangă din copac. Ochii lui erau fixați pe râu, așteptând să vadă un pește în apă.
Soarele fiind foarte puternic, aproape s-a dat bătut, dar deodată ceva strălucea în apă, un obiect mare de argint. Șutz și-a zis: -Aaa, acesta este peștele pe care îl așteptam; ce pește frumos! Ceva era ciudat, peștele plutea tot timpul în aceeași direcție. Șutz se gândea: Mm, peștii nu fac așa ceva. Dar la urmă a zis: -Nu… o voi face, voi prinde acest pește mare!
Deodată s-a pregătit, a zburat cu picioarele pregătite până jos la râu, a prins peștele și a vrut să dea din aripi și să zboare înapoi. Dar… ceva este greșit!… a dat din aripi, însă nu se mai putea înălța, căci fusese prins într-o capcană.
S-a uitat în sus la fratele lui. Howell s-a speriat foarte tare, îți dăduse seama că ceva nu este în ordine cu Șutz și a strigat: -Șutz, lasă peștele! Dar Șutz nu mai putea să facă asta.
În capcana vânătorului
Deodată sa auzit o voce, era vocea unui vânător: – Ooo, uite ce pasăre am prins! Această pasăre! și l-a luat pe Șutz din capcană.
Ce voi face cu pasărea aceasta? Mmm… poate ar trebui să îi tai aripile, poate ar trebui să o vând pe piața neagră, sau poate ar trebui să o împăiez și să o pun în casa mea.
Între timp, Howell, a zburat în copacul unde era casă lor și a început să plângă. Câteva secunde mai târziu, aude o voce blândă care îl întreabă: – De ce plângi, Howell? -Fratele meu a fost prins de vânători! -Vrei să-ți ajuți fratele? – Da, vreau să îl ajut!
Știți cine-i vorbea lui Howell? era acest copac mare.
– Cheamă veverițele, spune-le să vină repede.
Deodată au venit veverițele, sărind printre crengi
Pinul le-a zis: -Veveriță, adună-ți familia și începeți să roadeți una din crengile mele! Dacă veți roade creanga pe care vi-o voi arăta, ea va cădea deasupra vânătorilor. Veverița a scos un sunet și deodată au început să vină multe veverițe de prin copaci și au început să roadă cu dinții lor ascuțiți. Deodată creangă mare a căzut, în timp ce vânătorii se întrebau ce să facă cu vulturul. Dar acum cu creanga acea mare peste ei, nu se mai puteau mișca, chiar în acel moment l-au scăpat pe Șutz.
Din nou în libertate
Realizând că fratele lui este liber acum, Howell a strigat: -Șutz fugi, zboară!
Șutz a zburat înapoi în copac și s-a așezat pe creangă care a fost tăiată, observând că se scurgea un lichid din copac, acolo unde creanga a fost tăiată.
Atunci a auzit o voce: -Șutz! Speriat sau uitat în jurul lui, dar și-a dat seama că este copacul cel care îi vorbește.
-Șutz, ai fost fericit când ai fost prins de vânători? – Nu, nu am fost. -Șutz, a fost bine că nu ai ascultat de mama și de fratele tău? Pinul cel mare l-a învățat cu dragoste spunându-i: -Șutz, ei te iubesc, vor să te protejeze. Șutz s-a simțit așa rușinat, și-a plecat capul și nu se mai putea uita la copac.
Protecția pinului
Atunci Pinul a vorbit din nou: -Șutz, am văzut multe ierni venind și trecând, cei ce sunt ascultători sunt cei care trăiesc într-un mod frumos în această pădure. Șutz, te-am văzut când încă erai mic, te-am văzut crescând, ai trăit printre crengile mele. Atunci, Șutz, ș-ai amintit de o furtună mare și de cât de sigur sa simțit în cuibul lui din acest copac mare, astfel a răspuns: -O, copacule, te rog protejează-mă și de acum înainte, îmi pare rău că am fost așa prostuț. Pinul a răspuns: -Bine Șutz, dar dacă vei fi încăpățânat și vei vrea să pleci, cum voi mai putea eu să te ajut?
Șutz sa uitat la acel lichid care curge din creanga rupta a Pinului; acea creangă l-a salvat de vânători.
S-a îndreptat spre fratele său și i-a spus: -Howell, îmi pare rău că nu te-am ascultat! Howell și-a întins aripa peste fratele lui și a răspuns: – Te iert!
Acesți doi frați au continuat să trăiască în acel Pin, iar Șutz niciodată nu a uitat ce a făcut acel copac pentru el, cât l-a durut, cât l-a costat, ca să-l salveze de vânători. Șutz nu a mai fost mândru, nici bătăuș, ci a fost un vultur schimbat. Acum asculta de sfatul mamei și al fratelui lui, iar Pinul era prietenul lui cel mai bun.
Învățătura
Copii, sper că am putut învăța din povestea acestui vultur: cât de periculos este să fim neascultători, să credem că știm mai bine decât maimi și decât tati.
Domnul Iisus te vede crescând. El a murit pe cruce, nu a pierdut doar o creangă, ci Și-a dat viața pentru mine și pentru tine. O, de l-ai face prietenul tău cel mai bun, iar când ai greșit să nu fii prea mândru să spui: îmi pare rău.
Sper că ați învățat o lecție din această greșeală mare a lui Șutz. Sunt unele lucruri pe care pur și simplu nu trebuie să le faci pentru că ești prea tânăr. Aveți încredere în părinții voștri ca să vă învețe ce trebuie să știți despre viață.
Iar tu, să fii ca Howell, să stai aproape de Domnul Iisus și să îi ajuți pe cei din jurul tău care greșesc.
Tu al cui exemplu îl vei urma?
Iată încă o poveste pentru copii, cu imagini deosebite și audio, pentru cei care încă nu știu să citească 😀
Abia aștept să aud răspunsul la întrebările pe care ți le-am pus mai sus. Îmi poți lăsa răspunsul tău la secțiunea de mai jos 🙂
De asemenea, dacă dorești să vorbești cu cineva, nu uita, noi suntem aici pentru tine!
Cu bucurie,
Oana și piticii voioși
