Mic sau mare, tânăr sau bătrân, introvertit sau extrovertit, tânjim după fericire, o căutăm, o urmărim, alergăm după ea. Dar, oare, unde, cum se găsește adevărata fericire?
Proverbe 16:20
”Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea și cine se încrede în Domnul este fericit.”
Sunt fericită? Nu sunt fericită?
Poate asta îmi este problema, nu cuget la Cuvântul Domnului! Dacă aș cugeta nu mi-ar mai lipsi nimic. În Cuvânt găsesc tot ceea ce am nevoie, ca să fiu fericită, în orice situație din viață ar veni asupra mea.
Cum mă raportez eu la Cuvânt? Când văd Biblia: pe noptiera de lângă pat, pe biroul meu, oriunde se găsește aceasta în casa mea, îmi vine să mă opresc două trei minute, atât cât am la dispoziție, doar pentru a cugeta la cuvânt? În timp ce citesc, mă rog că Domnul să fie milostiv și îndurător cu mine și să îmi deschidă, încă o dată ochii, ca să Îl pot vedea, ca să mă umple El de fericire?
Vine în viată: o situație pe care nu o înțeleg, o situație care mă întristează, o situație care mă bucură, un gând rău sau un gând bun. Către cine mi se îndreaptă gândurile? Către prima persoană căreia să i le spun? Sau, abia aștept să văd: ce are Domnul de spus despre situația aceasta? Iau Cuvântul să văd ce îmi spune Domnul? Sau, poate, îmi amintesc ceva ce am citit anterior prin care Domnul mi se poate descoperi, într-un mod nou, în situația prin care trec acum.
Ce alegi?
Pe noptiera mea este Biblia și, chiar lângă ea este telefonul meu. Când mă uit spre noptieră văd doar telefonul? Lumina pentru notificări este aprinsă, mă gândesc să deschid doar ecranul să văd scurt cine a scris -30 de mesaje, de la 10 oameni diferiți!- după 20 de minute pun telefonul înapoi și mă culc, sau plec din cameră, începe ziua și mă îndrept spre treburile pe care le am de făcut. Totul este foarte normal, sau poate sunt puțin întristată de o discuție sau alta pe care am avut-o, poate fericită că am primit o veste așa cum aș fi dorit eu.
Dacă îmi iau o secundă să privesc în fața Domnului aș roși de rușine. El a rămas lângă Cuvântul Lui, întristat. Cât de mult Și-ar fi dorit să îmi dea fericire în inima mea, să mă ajute în problema pe care o am, în planul pe care îl am, dar nu L-am băgat în seamă.
Să nu mai spun niciodată că: iubesc pe Domnul, că sunt fericită cu El, că mă încred în El și Cuvântul Lui, căci mă fac singură mincinoasă. Ar fi mai corect să spun: iubesc telefonul meu, sunt fericită de fiecare dată când primesc un mesaj sau cineva mă sună, cuget la multe pe telefonul meu, mă simt fericită cu What`s App-ul meu. Când am o rugăminte, o cerere, o problemă de rezolvat, scriu un mesaj sau dau un search pe Google și am rezolvat.
Mă mint singură! Diavolul, încearcă să îmi distragă atenția de la fericirea adevărată, care se află în părtășia cu El, cugetând la Cuvântul Lui.
Fără plată
De ce disprețuiesc Cuvântul, și Îi ofer locuri nevrednice în inima mea? Oare pentru că este fără plată? Este pentru mine! Dacă aș știi câți oameni au plătit cu însuși viața lor, pentru că acest Cuvânt, așa cum îl am eu astăzi, să fie accesibil oamenilor de rând, ca mine și ca tine. Ca să ne fie tradus în limba noastră să Îl putem înțelege.
”…a face penitență timp de șapte ani; legat de o grindă cu gâtul, mâinile le au fost ținute nemișcate, și apoi fierul înroșit a fost pus pe obrazul lor; ținut în lanțuri; când a fost dus la rug, autoritățile i-au pus înainte întreaga familie, ca să îl convingă să-și scape viața în ultimul minut… avea șapte copii; picioarele i-au fost arse până la os cu cărbuni încinși; au fost persecutați; a fost legat de rug și ars; a fost deposedat de toate funcțiile sale, apoi a plătit cu viața… spânzurat și ars pe rug; i-au tăiat mâna dreaptă, apoi a fost ars pe rug…”
Când acești oameni au plătit cu suferințe grele, ca eu, să pot avea Cuvântul la îndemână oricând doresc, oare cum voi fi eu judecată? Căci nu doresc, nu iubesc, nu cuget la Cuvântul Domnului?
Abia aștept să aud părerea ta!
Îmi poți scrie, în formularul de mai jos.
Cu bucurie,
Oana
