Noe era un om drept, şi a ascultat de Dumnezeu. El a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
De ce a trimis Dumnezeu potopul?
Toţi alţii însă l-au ignorat pe Dumnezeu. Oamenii sau purtat foarte rău unul cu altul.
Dumnezeu a văzut, că oamenii pe care El crease au devenit foarte răi şi violenţi.
Dumnezeu i-a spus lui Noe că va pune capăt acestei răutăţi printr-un potop de ape pe pământ. Dar Noe şi familia sa vor fi cruţaţi.
Planurile pentru arcă
Noe a primit instrucţiuni pentru a face o corabie mare din lemn, pe care să o acopere cu smoală împotriva apei. Aceasta urma să fie 135 m în lungime, 23 m în lăţime şi 14 m în înălţime. Urma să aibă trei etaje împărţite în săli şi un acoperiş sub care să intre aerul. Arca urma să aibă o uşă pe o parte.
Noe şi fii săi au început să construiască corabia cea mare.
Oamenii răi au început să se gândească, oare ce fac Noe şi fii săi?
Când corabia era gata, Dumnezeu i-a spus lui Noe, că potopul urma să vină cu 7 zile mai târziu. Noe, cei trei fii ai săi şi soţiile lor şi-au luat toate lucrurile la bord. Au depozitat mâncare şi pentru animalele, care urmau să vină la bord.
Au fost duse în corabie şapte perechi din toate animalele şi păsările curate, masculi şi femele. Iar din animalele necurate au fost duse câte doi la bord. (Animalele necurate au fost cei ca şopârla, cârtiţa, porcul, bufniţa, şoarecele, dihorul şi corbul – vezi Levitic 11, Deuteronom 14).
O ploaie de 40 de zile
Apoi Dumnezeu a închis uşa corabiei, şi a început să plouă. A plouat tare timp de 40 de zile; râurile şi-au spart malurile, iar inundaţia a crescut şi a crescut.
În timp ce apa a crescut, arca a început să plutească.
Apele au crescut până ce au acoperit toţi munţii înalţi. Toate fiinţele de pe pământ, care erau în afara corabiei, au murit.
Inundaţia de pe pământ a ţinut timp de 150 zile, însă cei care erau la bordul corabiei, au fost în siguranţă.
Nivelul apei a început să scadă, şi corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
După 40 de zile Noe a trimis un corb, dar acela nu a găsit nici un loc unde să se aşeze.
Apoi a trimis un porumbel. Acesta a zburat împrejur pentru a găsi un loc de odihnă.
Dar nu a găsit nici un loc să se odihnească, apoi s-a întors în corabie. Noe şi-a întins mâna, şi l-a luat înapoi în corabie.
Cu şapte zile mai târziu Noe l-a trimis pe porumbel încă o dată.
Mai târziu în seara aceea, porumbelul s-a întors cu o frunză proaspăt smulsă. Noe ştia că apa începuse să se retragă.
O săptămână mai târziu a trimis porumbelul a treia oară, dar acesta nu s-a mai întors. Noe ştia că porumbelul îşi găsi loc unde să se aşeze.
Noe a deschis acoperişul corabiei, şi a văzut, că pământul începuse să se usuce. Cu două luni mai târziu pământul s-a uscat îndeajuns ca Noe, familia sa şi animalele să părăsească corabia.
Noe a construit un altar Domnului, şi i-a adus sacrificii.
Lui Dumnezeu i-a plăcut sacrificiul, şi a promis că nu va distruge niciodată fiinţele vii. „Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, şi frigul şi căldura, şi vara şi iarna, şi ziua şi noaptea!”
Primul curcubeu
Dumnezeu a aşezat un curcubeu pe cer. I-a spus lui Noe: – Acest curcubeu este semnul promisiunii mele, ca niciodată nu voi mai aduce un potop care să nimicească pământul.
Dacă ți-a plăcut povestea din seara acesta sau dacă ai întrebări, scrie-ne în căsuța de mai jos.
Noapte bună, dragi copii!
Cu bucurie,
Oana și piticii voioși
Ne-a placut povestea.
Noapte bună!
Copiii Naros
Mă bucur împreună cu voi!
A fost frumoasă povestioara! Ne bucurăm!