Astăzi vreau să vă spun povestea unui băiat micuț.
Basti avea șapte-opt ani și locuia într-un sătuc mic din Munții Elveției. De fapt numele lui era Sebastian, însă toata lumea îi spunea Basti.
Elveția este o țară foarte mică, dar are munți foarte înalți.
Basti era păstor, iar acesta locuia toată vara în munți și avea grijă de oile oamenilor din sat.
Se simțea așa de bine acolo sus în munții Elveției, se simțea ca acasă, însă iarna trebuia să meargă la școală.
La școală
Oh! Nu i-a plăcut deloc, nu i-a plăcut matematica, nici nu i-a plăcut să citească sau să învețe ceva pe de rost. Acestea nu erau punctele lui forte. Așa că de multe ori se întâmpla să stătea în banca lui și să se uite pe fereastră, aducându-și aminte de vară și de oile lui.
Colegii din clasa lui nu prea îl plăceau, pentru că era mai lent decât ceilalți. Iar doamna învățătoare trebuia, de multe ori, să repete încă o dată pentru el, au cam râs de el.
După orele de la școală, profesoara îi spunea: vino să te ajut, tu ar trebui să știi aceste lucruri. Basti pur și simplu dădea din cap și începea să plângă.
Nu doar învățătoarea încerca să îl învețe ceva pe Basti. Dar și pastorul lui încerca să îl învețe despre Domnul Iisus și despre credință prin lecțiile biblice. Basti însă, nu a prea putut să înțeleagă.
Lecția cea mai importantă
Într-o după-masă pastorul a stat cu Basti în clasă și i-a spus: Basti, uită-te la degetele mâinii tale. Poți să le folosești pentru a învăța o propoziție importantă din Biblie. Apoi a început să îi spună prima propoziție din Psalmul 23, din nou și din nou. Domnul este păstorul meu, a spus păstorul lui Basti. Degetul mare este pentru cuvântul ”DOMNUL”, degetul arătător este pentru cuvântul ”ESTE”, degetul mijlociu este pentru cuvântul ”PĂSTORUL”, iar degetul inelar pentru cuvântul ”MEU”.
Din nou pe munte
Astfel, cu ajutorul degetelor lui, Basti și-a putut aduce aminte acest verset. Domnul este păstorul meu! Când a venit vara și a mers din nou cu oile în munți, Basti a repetat de mai multe ori, numărând pe degetele lui, Domnul este păstorul meu! Așa își adusese aminte ceea ce pastorul l-a învățat în timpul iernii în clasă.
Și-a mai adus aminte cum pastorul i-a spus: Basti, vara când ești pe munte cu oile tale, ești un păstor bun – ai grijă de ele, le duci în locuri unde pot să mănânce și ai grijă ca totul să fie bine.
Vezi, exact așa cum tu ai grijă de oile tale, Isus este păstorul nostru. Domnul Isus are grijă de noi, El este mereu cu noi, El ne iubește, El ne cunoaște pe fiecare dintre noi și ne înțelege mai bine decât oricine altcineva ne poate înțelege.
Putem vorbi cu El așa cum putem vorbi cu un prieten de-al nostru. Chiar dacă uneori ne gândim: nimănui nu îi pasă de mine, nimeni nu se gândește la mine… Isus nu ne lasă, este mereu lângă noi, nu ne lasă niciodată, chiar dacă noi nu Îl vedem, El întotdeauna se va îngriji de noi.
Vara a trecut, iar Basti a trebui să coboare de pe munte și să se ducă înapoi în sătucul lui, să ducă oile și să meargă din nou la școală.
O iarnă foarte grea a venit. A început să ningă foarte mult, în curând a fost zăpadă peste tot, iar sătucul mic unde Basti a locuit în curând a fost izolat, căci drumurile au fost acoperite cu multă, multă zăpadă. Pastorul i-a spus: uită-te, totul este alb și curat!
Nu înțelegi mai bine acum ce scrie în Vechiul Testament în Isaia 1:18?
”De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.„
Un tată bolnav
În acest timp în care satul a fost separat de restul lumii din cauza zăpezii, tatăl lui Basti s-a îmbolnăvit foarte rău. Și știți voi copii, pe vremurile acelea nu toate satele aveau o farmacie de unde puteai să cumperi medicamente. Uneori trebuia să mergi până la cel mai apropiat oraș. Basti a spus mamei lui: Mamă, lasă-mă, te rog, să merg eu să aduc medicamente pentru tatăl meu. Basti a fost foarte curajos spunând aceasta pentru că trebuia să meargă peste munți ca să ajungă acolo. Astfel Basti a plecat. Chiar la începutul călătoriei o furtună de zăpadă a venit în drumul lui, iar el s-a chinuit să străbată prin troienele de zăpadă.
În sat, oamenii așteptau degeaba ca Basti să se întoarcă. Pe măsură ce timpul trecea au devenit din ce în ce mai îngrijorați. Dar Basti niciodată nu s-a mai întors.
Când vremea s-a îmbunătățit puțin, pastorul și câțiva oameni au mers să îl caute pe Basti. L-au căutat mult până în sfârșit l-au găsit, mort, înghețase într-o peșteră în zăpadă. Avea geaca trasă peste cap și arăta ca și cum a adormit în pace.
Asta chiar e ciudat!
Dar ce e aceasta?! Asta chiar e ciudat. Pastorul a fost primul care a descoperit. Basti și-a ținut degetul inelar de la mâna stângă foarte, foarte bine acoperit de degetele mâinii dreapte, astfel l-au găsit.
– De ce ține băiatul degetul așa de tare strâns, au întrebat oamenii pe pastor. Domnul este păstorul meu! Știți versetul acesta din Biblie? Apoi le-a explicat cum l-a învățat pe Basti să își aducă aminte aceste cuvinte din Psalmul 23, cu ajutorul degetelor de la mâna stângă.
El a spus: vedeți prietenii mei, Basti a știut: Domnul Isus a fost păstorul lui cel bun, prietenul lui cel bun, a fost al lui. Basti a simțit că Domnul Isus a fost cu el, chiar și în acea furtună mare și nu l-a lăsat singur, de aceea și-a ținut degetul așa de strâns cu mâna dreaptă. Oameni au rămas în liniște și uimiți. Au fost uimiți să audă că un băiat mic de vârsta lui Basti a putut să se încreadă în Dumnezeu atât de mult.
Un prieten special
Au știut că nu a fost un băiat special în toate lucrurile, dar ce a fost special la el, a fost că a avut un prieten special l-a avut pe Isus în inima lui. Iar ca un bun prieten a stat lângă el. Isus nu este doar prietenul lui Basti, El dorește să fie și prietenul nostru, al meu și al tău. Și tu poți să vorbești cu El în orice timp, Domnul Isus te aude.
Copii, oriunde sunteți în lumea aceasta poate niciodată nu ați trecut printr-o furtună de zăpadă, dar ați trăit alte furtuni în viața voastră. Poate unii sunt înfometați sau alții au pierdut pe cineva apropiat lor, poate te simți singur sau poate că alți copii își bat joc de tine, poate temele tale stau în fața ta ca un munte mare, și iți este greu. Atunci fă ceea ce a făcut Basti, invită-L pe Domnul Isus să fie păstorul tău și ține-te de El în orice situație.
Psalmul 23.
Abia aștept să aud răspunsul la întrebările pe care ți le-am pus mai sus. Îmi poți lăsa răspunsul tău la secțiunea de mai jos 🙂
De asemenea, dacă dorești să vorbești cu cineva, nu uita, noi suntem aici pentru tine!
Cu bucurie,
Oana și piticii voioși
Ne-a placut povestea. Noapte buna!
Piticii voiosi ai familiei Naros.