Ieri a fost ziua copilului, o zi deosebit de specială pentru toți copilandri din lume.
Și noi am sărbătorit, bineînțeles. Cum am petrecut noi ziua copilului?
Pentru început ne-am încărcat bateriile cu hot dog, apoi am stins cu puțină înghețată și cu un delicios sos de zmeură, home made. Nici nu punem poze ca să nu vă facem poftă prea mare. 🙂
După aceea ne-am împărțit pe grupe și ne-am pregătit de partea preferată a copiilor: joaca.
Dar lucrurile importante mai întâi. După ce ne-am rugat ca Domnul Isus să ne păzească de orice accident, am cântat cântecelul ”ai grija gură mică ce vorbești”, apoi le-am spus o poveste înspăimântătoare, pe care mi-a povestit-o într-o zi un copil.
Vreți să o auziți și voi? Haideți, că vi-o spun și vouă.
Povestea fetiței – nu vreau
Era o fetiță care avea o vorbă preferată și aceasta era: nu vreau!
Deseori mama îi spunea: ajută-mă, te rog, să șterg masa, ea răspundea: nu vreau! Tatăl ei îi spunea: vino, te rog, la mine, ea răspundea: nu vreau! Doamna învățătoare îi spunea: Să nu mai scrii așa de urât, ea răspundea: nu vreau! Sora mai mare îi spunea: Să nu mai umbli în portofelul meu, te rog, ea răspundea: nu vreau! Frățiorul mai mic îi spunea: să nu îmi mai iei mașinuța mea preferată, te rog, ea răspundea: nu vreau! Bunica îi spunea: ajută-mă, te rog, să duc coșul acesta cu legume în casă, ea răspundea: nu vreau! Vecina îi spunea uneori: să nu mai rupi florile din fața casei mele, te rog, ea răspundea: nu vreau! Până și câinele din curte lătra la ea rugând-o să nu îl mai tragă de coadă, însă ea spunea, ce credeți că spunea? Da, spunea: nu vreau!
Într-o zi părinții ei au plecat până la medic, iar frații ei se jucau în curte cu cățelul. Bunica era în camera ei, iar vecina își uda florile din fața casei.
Fetița noastră era supărată, ca de obicei și se uita îmbufnată la peretele roz din camera ei. Dintr-o dată, nu i-a venit să creadă ce vede. Din peretele acela roz, s-a desprins o fetiță roz, care venea spre ea cu fața bosumflată. A început să strige: Cine ești? Cum te cheamă? Cine ești? Fetița roz, cu fața bosumflată, i-a spus: Pe mine mă cheamă: nu vreau! Nu vreau este numele meu, eu sunt tu.
De frică a început să alerge prin cameră înaintând spre ușă. Când a ajuns la ușă a început să tragă cu putere de clanța acesteia și să strige cât putu de tare: ușă deschide-te, te rog, deschide-te! Ușa a răspuns: nu vreau! Privind spre fetița roz care înainta spre ea, a alergat repede spre geam, a tras de mânerul ferestrei, dar acesta era ca înțepenit. A strigat tare: fereastră, te rog, deschide-te, deschide-te, te rog! Fereastra a răspuns: nu vreau! A încercat să se ascundă sub pat, dar patul s-a lăsat atât de jos încât nu mai încăpea sub pat, a strigat: patule, te rog, lasă-mă să mă ascund sub tine, dar acesta a răspuns: nu vreau! A încercat măcar să se ascundă sub pătură, însă pătura era ca și lipită de pat, a strigat: pătură, te rog, lasă-mă să mă ascund sub tine, însă pătura a spus: nu vreau!
A prins-o o spaimă așa de mare, căci toate lucrurile din camera ei au început să strige: nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! Nu a mai putut decât să cadă în genunchi și să strige: Doamne Isuse, te rog să mă ierți, te rog să mă ajuți și îți promit că niciodată nu voi mai spune: nu vreau! Îndată fetița roz a dispărut și toate lucrurile au revenit la normal, în afară de inima fetiței noaste care niciodată nu am mai fost la fel. Când s-a ridicat de pe genunchi, ușa s-a deschis.
A ieșit în grabă mare afară și a dat chiar de ușa de la camera bunicii, a bătut la ușă și a rugat-o pe bunica ei să o ierte, pentru felul urât în care a vorbit cu ea. Apoi a mers afară unde erau frații și câinele ei, ca să le ceară și lor iertare. A văzut pe drum pe părinții ei care se întorceau acasă, a alergat înaintea lor și a plâns mult, cerându-le iertare, căci a fost o fiică foarte dificilă. Întorcându-se în camera ei geamul s-a deschis. Privind afară a văzut-o pe vecina ei, căruia îi spusese de mult ori, nu vreau, i-a cerut și ei iertare. A doua zi la școală a mers în fața clasei și a spus povestea ei tuturor copiilor din clasă, apoi le-a cerut iertare doamnei învățătoare, dar și colegilor, căci de multe ori spusese -nu vreau!
Mai există printre noi copii care răspund părinților cu: nu vreau! Ai mare grijă, ca să nu pățești și tu ca această fetiță.
și acum la joacă
După poveste ne-am jucat.
Ne-am jucat mai multe jocuri într-un chioșc, de aceea imaginile noastre sunt pline de sucuri, chipsuri, înghețată, etc.
În acest articol vă vom prezenta patru dintre ele. Sunt jocuri simple, dar amuzante și partea cea mai bună este că le puteți, și voi, confecționa acasă.
JOC 1
necesarul
- planșa cu fetița, a noastră a fost o imagine imprimată, însă se poate la fel de bine desena și colora acasă
- eșarfă pentru legat la ochi
- inimioare adezive, dacă nu aveți puteți pune și o bandă adezivă pe spate
- creion, pentru a scrie numele copiilor pe inimioarele adezive
cum se joacă
Legat la ochi și după ce vei fi învârtit de trei ori, trebuie să plasezi inimioara din mână cât mai aproape de inimioara fetiței de pe planșă, cel care reușește este câștigătorul. Simplu, nu?
JOC 2
necesarul
- farfurii de unică folosință, noi am avut farfurii din carton -6 pentru fiecare jucător
- pahare de unică folosință -7 pentru fiecare jucător
cum se joacă
Fiecare jucător primește 6 farfurii de unică folosință și șapte pahare de unica folosință (daca sunt colorate, sunt mai atractive pentru copii), iar în cel mai scurt timp trebuie să construiască un turn a cărui bază este un pahar, urmat de o farfurie, apoi pahar….și se termină cu un pahar. Cel care a terminat primul turnul va fi declarat câștigător.
JOC 3
necesarul
- hârtie mărunțită, de la documente vechi, sau se poate înlocui hârtia cu popcorn, mult popcorn
- două ligheane, puteți să folosiți și două cutii simple, două coșuri de rufe, etc.
cum se joacă
Se plasează cele două ligheane la o distantă de aproximativ 4 metri, sau mai puțin, în funcție de spațiul de care dispuneți. Unul dintre ligheane va fi umplut cu hârtia mărunțită, doar cu ajutorul mâinilor, jucătorul va trebui să transporte o cantitate cât mai mare de hârtie în ligheanul gol. Se va folosi mersul piticului, sau în genunchi pentru cei mai mici. Fiecare are la dispoziție trei ture, în care trebuie să dovedească că el a transportat volumul cel mai mare de hârtie, că are cel mai plin lighean și astfel va fi declarat câștigător.
*dacă sunt mai mulți copii implicați, puteți să faceți poze ligheanelor pentru a da un verdict corect
JOC 4
necesarul
- hârtie
- foarfecă
- creioane colorate
- o bucată de carton de dimensiunile aproximative ale unei coli format A4
cum se joacă
Fiecare jucător va primi o foaie A6 (aproximativ 10×15 cm), din care va trebui sa deseneze, sa decupeze și să coloreze un fluturaș. Va trebui să avem o linie de start (fie lipiți o bandă adezivă colorată, fie folosiți o coadă de mătură/mop) în același fel trebuie definită și linia de finish, la o distanță de 3 metri, sau distanța pe care v-o permite spațiul în care vă jucați. Așezăm fluturașii pe podea, la linia de start, iar cu ajutorul cartonului A4 pe care îl ținem în mână, vom face vânt acestora pentru a-i deplasa spre linia de finish. Cel care reușește să treacă primul de linia de finish, este câștigător.
*Acest joc se poate juca după un joc foarte activ, deoarece copii se așează pentru a confecționa fluturașul timp în care se mai și odihnesc puțin.
Sperăm să încercați și voi aceste jocuri și să vă placă. Cred că vor ieși competiții pe cinste dacă vor concura părinții cu copii.
Ziua s-a sfârșit și a trebuit să ne despărțim, ne-a fost greu însă a trebuie să o facem. Bineînțeles nu înainte de a premia câștigătorul, pe Eva, care a primit o bomboană mare pe băț în formă de inimă.
Cum ați sărbătorit voi?
Abia așteptăm să ne spuneți și nouă.
P.S. Am atașat și povestea audio, pentru cei care nu știu încă să citească 😊
Cu bucurie,
Oana și piticii voioși
